Să-ți spun eu, vericule, cum stă treaba cu metrosexualitatea asta.

Nu-i nici o boală nene! Te apucă așa pe la 40 dacă ești băiat drăguț și la 30 dacă ești urât ca dracu. Totul e de la hormoni, băiete. Adică, trece timpul, tu vezi că nu prea mai merge agățatul și brusc îți spui că asta ți se întâmplă doar pentru că nu ești tu destul de frumușel. L-ai văzut tu pe drăguțul ăla de David Becham cum își alege el cu grijă hainele și uite cum se uită fetele la el cu ochii beliți.

Nu-i greu, îți spui. Te holbezi bine în oglindă și vezi că arăți ca o sperietoare de ciori. Te ia cu fiori reci pe sirea spinării și îți spui că ești o cauză pierdută. După care te duci să bei cu băieții și bei până te apucă bila, verși, îți este rău, te juri că n-o să mai bei niciodată și după aia te dregi cu o bere.

Ei bine, ăsta e începutul! Când ți s-au răcit puțin creierii (de la bere omule!), te duci în primul mall și cumperi tot ce-ți cade în mână: pantofi, nădragi, șosete verzi că-s la modă și teniși roșii pe care nu i-ai fi purtat la 16 ani, da’ acum sunt cool. Vii acasă, desfaci sacoșele și te prinzi, în sfârșit, că ai un munte de haine care nu se potrivesc între ele oricât ai încerca tu. Urmează faza doi: înjuri toți puștii cărora le cade bine și un c…t de la second hand și te duci cu prietenii la băut. Bei cumpătat de data asta și prinzând curaj, încerci să te bagi în vorbă cu câteva gagici. Nasol, ele te privesc de sus, după care se duc să și-o tragă cu barmanul. Asta era, vere! Te prinzi de mișcare repede, mie-mi spui!  Încerci să legi prietenie cu respectivul, da’ ăla n-are timp de tine că tocmai trebuie să o (știi tu ce) pe prințesa la care salivai mai devreme, așa că îți zice să te întorci în altă seară acolo pentru școlarizare.

Same shit. Acasă încerci din nou să potrivești ceva din mormanul de haine și pare chiar să-ți iasă. Ai văzut tu în revistă, că așa poartă David ăsta tenișii asortați cu niște șosete groase de lână, nădragi cu turul lăsat de zici că tocmai te-ai c…t în ei și un tricou alb pe care pare să fi borât un șobolan bolnav. Asta e soluția! Te faci tu frumușel și te duci la birou. Colega cu cracii lungi, de la recepție, e pe punctul de a face o criză de isterie când te vede, iar șeful, care e un psihopat sexual, te felicită pentru cât de bine te-ai îmbrăcat. Simți că ceva nu-i în regulă, dar n-ai ce face.

Treci la faza trei. Te duci la bar și îl rogi în genunchi pe barman să te învețe și pe tine cum să devii un adevărat vânător de femei. Pentru o sumă modestă, omul îți spune tot ce știe. Tot degeaba! Încerci să agăți o brunetă inocentă și aia se apucă să strige după poliție. Ai nervii încordați, te duci la o tură de cumpărături, ai aflat deja că shoppingul este activitatea terapeutică a metrosexualilor. Cumperi o cravată roz și te gândești că ar fi cazul să devii mai sensibil, ca să poți înțelege sufletul femeilor. Zis și făcut, îți faci rapid vreo doi prieteni gay, te apuci de cursuri de fotografie și pictură, scrii versuri în tmpul liber și storci câte o lacrimă la un film indian. Bravo! Te apropii de faza patru (și ultima, Doamne ajută!)

Cum? Nu știi care e faza patru? Păi asta trebuia să întrebi de la început, dragul meu. E aia în care trebuie să-ți lași barbă. De ce? Îți spun, pe repede înainte. Când David a fost cu Victoria lui la munte, asta și-a pus-o cu pădurarul și băiatul nostru a înțeles rapid că barba a fost cea care a făcut femeia să-i cadă urâtului în brațe. Așa încât a decretat, și toate revistele de modă i-au tipărit sfatul, pentru proști ca tine: oameni buni, fără barbă nu merge treaba.

Cum? Nu-ți crește barba? N-ai decât două, trei fire răzlețe, așa? Păi și m-ai făcut să pierd timpul până acum cu milioane de explicații? Îmi pare rău prietene, du-te și bea ceva. Nu-i de tine treaba asta cu metrosexualitatea.