Mor. Pur și simplu mor și chestia asta nu interesează pe nimeni.

Am luat-o de dimineață, la fel ca în fiecare zi. Mormanul de vase din bucătărie. De parcă doar eu mănânc în casa asta! Da, am făcut o criză de nervi și le-am lăsat acolo. Murdare de la fasolea boabe de ieri, care se întărise pe fundul cratiței, ceștile pline de zațul cafelelor băute de știu eu cine, pahare cu resturi de suc, băut de alt știu eu cine. Că de, are cine să le spele, nu-i așa?

Dar azi m-am enervat. Destul, mi-am spus. Ce dracu sunt eu, slugă la stăpâni? Ia dă-le dracului de vase, mi-am zis și uite așa m-am dus să trag o fugă prin parc. Măcar să arăt și eu într-un fel, să se mai uite un om la mine, că dacă mă las și de asta, mai bine mă duc direct la cimitir și-mi iau locul de veci în primire. Așa, preventiv.

S-o crezi tu că atunci când am revenit acasă se schimbase ceva. Tot teancul de vase murdare, ba mai mult pe drumul spre baie am văzut că se umpluse și coșul cu rufe murdare. Pizda și Dumnezeii măsii de viață. Așa că am pus albele cu albele și am tras o tură de mașină, le-am scos să se usuce și apoi ca divertisment am pus negrele cu negrele.

Bine că nu m-am lăsat de fumat, că trăiam o sută de ani făcând asta zi de zi. Așa măcar speranța de viață îmi scade considerabil, deci, am o șansă la ceva mai de Doamne ajută. Că dacă și Sfântul Petru o să mă pună să-i spăl chiloții, o să-l bat de o să se cace pe el. Punct. Ptiu, Doamne ferește, uite cum am ajuns să vorbesc toate prostiile.

Pe la unsprezece am băgat și vasele la spălat, dar ce să vezi, se terminaseră pastilele de detergent. Păi sigur, pe cine crezi că mai interesează să cumpere așa ceva pentru casă, dacă nu pe mine? Aaa, credeai că pe…, sau pe… Nu, hai să fim serioși, chiar credeai așa ceva? Da ce zic, bine că s-au terminat pastilele ălea infecte, că doar așa mai ajung și eu la magazin să mai stau la o vorbă cu cineva. Măcar că-mi zice ceva despre vreme, mama ei de vreme. Azi, n-avea chef. Mi-a zis doar că ce cald e. Mi-a venit să-i fut o palmă, păi așa ești cucoană, tu nu știi că pe lânga meseria de vânzătoare ești binecuvântată cu profesia de terapeut pentru cartierul ăsta nenorocit? Zi și tu măcar două fraze întregi, nu mai fi așa zgârcită cu vorbele. Ce, nu te-a aia bărbatu noaptea trecută și ești botoasă? Păi și eu ce vină am?

Auzi, mă crezi sau nu, da m-am săturat. Am dat drumul la mașina de spălat vase și m-am dus la shopping. Măcar cu un tricou, o cămasă, ceva să ies din nebunia asta care se repetă zi de zi. Pai ce, crezi că, știi tu cine se gândește la tot de fac? Pe dracu! Cică n-are timp de chestii d-astea, că cineva trebuie să aducă și bani în casă. Ete scârț, ce să zic. Păi crezi că nu mai țin și eu minte cum era la servici? Mie-mi spune? Mare scofală. Dimineața cafele, la prânz o tacla lejeră la masă, după amiaza iar cafele, cică mare muncă. Că și corporațiile astea sunt ataât de proaste că-i plătesc pe toți o groază de bani, chit că fac sau nu ceva. Îți zic eu, e mai bine decât în comunism. Nu c-aș fi trăit vremurile alea, da tot știu de la ai mei că munceau, nu glumă. Și mâncau la prânz de la pachet, nu ca șmecherii prin nuș ce localuri fancy… Da, da. Așa era.

Bine că m-am dus la mall. Uite ce tricou drăguț mi-am găsit. E negru și-mi pică la fix. Să mor io dacă mâine nu-l port în parc la jogging, poate mă remarcă și pe mine cineva. Să mai ies și eu la un suc, la o vorbă cu un om, să-mi zică și mie cineva mai mult de un „Neața” și „Seară bună”, sau și mai rău un „Ce dracu n-ai spălat vasele, că tot stai toata ziulica pe-acasă?”

Dacă e să spun adevărul, asta a fost partea cea mai mișto a zilei, plus că m-am văzut și cu Andreea și știi că ea mă înțelege perfect. Sărăcuța de ea, ce viață are. Mă rog, chestia e că după ce-am stat la cafea, m-a luat un somn de parcă mă lovise cineva cu bâta în moalele capului. I-am spus fetei că plec să mai fac una, alta, dar adevărul este că acasă m-am întins vreo două ore. Băi, cred că de la căldura asta m-a luat oboseala, plus că la câte fac pentru știm noi cine, păi mă scuzi, cum naiba să nu obosești că doar nu ești de fier.

Și uite-așa s-a făcut și cinci. Ala micu a venit de la școală și și-a aruncat țoalele prin toată casa de m-am isterizat și i-am ars vreo două capace să mă țină minte. Da, știi tu cine, crezi că a venit direct acasă de la birou? Da de unde? Că nuș ce treabă are, că iese la masă cu niște clienți ai firmei, că vezi tu cine-i buricul pământului și nu știam. Și tu-mi zici să nu mă apuce istericalele? Păi bine mă, da cum crezi? Păi să stau așa până la zece seara? Bine că ăsta micu are tabletă, ce-o face pe ea, e treba lui la ce se uită, numai să nu mă fută la cap că numai de asta n-am chef.

Și ce crezi, la zece intră nevastă-mea ca o floare și tot ea se ia de mine că n-am băgat și aspiratorul prin sufragerie. De parcă aveam timp și de asta.

Sincer eu cred că a fost la futut că numai față de om întors de la muncă nu avea. Bine că dau ăștia Insula Iubirii la Antenă, că altfel mă luau toți dracii.