Hai să vă zic ceva despre cărți: sunt făcute din hârtie. Și hârtia, bat-o vina, din lemn. Ați prins ideea?

Aș vrea să vă spun ca sunt ecologist, dar nu am să vă mint. Nu-i vorba că nu cred în concept. Până și un dinozaur ca mine, crescut în societatea multilaterală și dezvoltată printre coșurile fumegânde de fabrici socialiste, poate întelege că dacă nu o lăsăm mai moale cu sodomizarea dragei noastre planete cândva verzi, o să ajungem în viitorul apropiat să facem foamea.

Totuși nu despre acest lucru vreau să vă vorbesc. Nu suntem vre-un stat supraindustrializat. La cât de puțin se citește în România zilelor noastre nu or să se supere pe noi copacii dacă mai tăiem câțiva dintre ei pentru a-i preschimba în cărți.

Am să vă vorbesc despre bani. Doar suntem capitaliști, nu-i așa?

Care bani? Păi banii pe care îi dați pe cărți. Haideți să revedem procedeul prin care o carte ajunge în mâinile voastre:
Faza 1: Un scriitor își roade coatele și scrie și el ceva, să zicem un roman.
Faza 2: O editură îi corectează textul,
Faza 3: îi tipărește cartea și
Faza 4: o promovează, ca mai apoi
Faza 5: să ajungă în librării
Asta înseamnă: bani pentru scriitor, bani pentru editură, bani pentru tipografie (aici apare hârtia, draga de ea și tiparul, un duo costisitor), bani pentru serviciile de promovare (online si offline) și bani pentru librăria care asigură distribuția.

Cărți scumpe. Iar cărți scumpe înseamnă cititori puțini.

Este trist, dar adevărat. România se află la coada Europei și în ceea ce privește numarul de cititori.

Hai să trecem și noi, fratilor, la e-book. În Statele Unite, piața de carte electronică a depășit-o pe cea traditională și este în creștere. În vestul Europei lucrurile stau cam la fel. Cartea electronică este ieftină. Nu costă hârtie, nu costă tipar, nu costă promovare offline și nici expunere în librării.

Jumătate de pret, sau chiar mai puțin de atât? Asta ar putea însemna de două ori mai mulți cititori.

Nu mai tăiați copacii! Pentru un plus de ecologie și ceva cultură.