Grigore își trăgea cu greutate bagajul pe scările căminului P8. Își îndesase acolo o întreagă casă, de, trebuia să aibă cele trebuincioase pentru un întreg semestru la facultate. Taică-su nu îi dăduse prea mulți bani de cheltuială și deocamdată nu se punea problema de vreo bursă.
Ajunse la etajul trei și lăsând jos geamantanul își șterse sudoarea de pe frunte. Era fericit și totodată speriat. Reușise la facultate în București, fusese visul lui de când se știa să scape de cătunul nenorocit unde se născuse. Acum privea cu încredere viitorul. Porni pe culoar urmărind numerele camerelor: 301, 302, 303… Uite asta trebuie să fie. În momentul în care se pregătea să deschidă ușa și să pătrundă în ceea ce trebuia să-i devină casa pentru următorii ani, din camera de vizavi apăru o tipă înaltă, cu alură sportivă, foarte dezinvoltă. Îi zâmbi iar el o salută.
– Bună. Eu sunt Dana. Ești noul vecin?
– Mă tem că da. Îmi pare bine de cunoștință, zise Grigore.
Apoi Dana dispăru ca o nălucă, lăsând în urma ei un parfum discret, cu arome florale. Grigore rămase ca beat, nu crezuse vreodată că s-ar putea îndrăgosti de o fată în cinci minute și uite că acum se întâmplase chiar asta. Trase cu nesaț în piept parfumul ei, apoi, cu zâmbetul rămas întipărit pe buze, intră în cameră. Colegii erau niște băieți faini. Se discuta cum și cât trebuie să dai în ziua de azi să obții un loc la cămin.
– Zi Grig, tu cât ai licitat și la cine, întrebă zâmbind Alex
– Sincer să fiu nu am dat nimic. Se pare că am avut noroc, spuse Grig.
– Hai mă, cum dracu? Ai mei au dat la secretara de la facultate, 300 de euro. Niște fraieri, n-au știut unde să facă afacerea. Uite, Dan a spăguit portarul cu 150 de biștari și a ajuns în aceeași cameră cu mine. Asta e, trebuie să te descurci. Oricum, ai mei au fost fericiți, imaginează-ți cum era să scoată lunar din buzunar chiria pentru o garsonieră, aici în București.
Zilele treceau frumos. Facultatea, colegii, orașul, totul îl fascina pe Grigore. Dar mai presus de orice, vecina lui de palier, Dana. Fiind destul de timid, nu a găsit prea multe momente prielnice în care să o interpeleze, dar simțea el că îl place și uneori îi punea câte o floare în fața ușii. Așa, să o găsească dimineața când pleca la cursuri. Se hotărâse ca în cel mai scurt timp să pună piciorul în prag și să rezolve situația. Oricum, de câte ori o văzuse, era singură, Grig era absolut convins că nu avea nici un prieten. Se gândise la un moment dat să discute și cu colegii de cameră despre ea, dar renunțase. Cine știe, dacă află că sunt mort după ea poate mi-o suflă vreunul.
În seara aceea, nu avea nimic de făcut. Cumpărase o sticlă de vin și niște snacksuri și bătu la ușa Danei să o invite să vadă un film împreună. Nu-i răspunse însă nimeni. Degeaba a insistat. O fi în oraș. Se făcuse deja ora 11 noaptea și nu mai trăgea nici o speranță. Se lungise în patul său și moțăia gânditor. Era singur, băieții plecaseră, undeva în oraș, să bea o bere. Apoi liniștea fu întreruptă de zgomotul ușii de vizavi. Grig sări ca ars din pat și deschise ușa. Se aștepta cumva să o vadă pe Dana venind din oraș și să stea de vorbă cu ea câteva clipe.
Într-adevăr ușa camerei din față se deschisese. Din ea ieșea tacticos portarul căminului, încheindu-se la pantaloni.